Multă vreme, Marea Neagră nu a fost considerată de NATO drept o zonă de interes special. Explicația a fost că clauzele Convenției de la Montreux privind regimul strâmtorilor (nota red. Dardanele și Bosfor), (Montreux Convention regarding the Regime of the Straits) limitează prezența în Marea Neagră a unei nave de război dintr-un stat neriveran Mării Negre la 21 de zile. În plus, în Marea Neagră nu pot acosta în același timp mai mult de nouă nave din țări neriverane Mării Negre, cu un tonaj total de 15.000 de tone, iar prin strâmtori nu pot trece nave din state neriverane Mării Negre cu un tonaj mai mare de 10.000 de tone, relateaza Capital citat de Rador Radio România.
În afară de asta, tonajul total al navelor de război care nu sunt din state riverane Mării Negre, care se află simultan în Marea Neagră, nu poate depăși 45.000 de tone, iar tonajul navelor dintr-un stat non-Marea Neagră nu poate depăși 30.000 de tone. Prezența navelor de război din țările NATO a fost măsurată prin 2-3 vizite anuale ale navelor Marinei SUA, Franței și Marii Britanii pentru vizite de bunăvoință și exercițiile PASSEX cu Forțele Navale ale Bulgariei, României și Ucrainei. Cealaltă formă de atenție a NATO față de membrii Alianței din regiune a fost participarea grupurilor permanente ale forțelor navale și/sau de deminare ale NATO (Grupul Maritim NATO 2 (SNMG2) și Grupul Permanent NATO de Contramăsuri Mine 2) la exerciții naționale cu participare străină din seriile Breeze” (Bulgaria), Sea Shield (România) și Sea Breeze (Ucraina).
La începutul conflictului din Ucraina, Turcia, în baza clauzelor Convenției de la Montreux privind Strâmtorile, le-a închis pentru trecerea oricăror nave de război. Chiar și așa, prezența lentă a navelor NATO în Marea Neagră s-a încheiat definitiv. Ca urmare, cele două state membre NATO cu acces la Marea Neagră – Bulgaria și România – s-au dovedit a fi nevoite să se bazeze doar pe propriile forțe și mijloace pentru a-și proteja marea teritorială, zona adiacentă și zona lor economică exclusivă. Din păcate pentru ambele țări, forțele lor navale, deși fac parte forțele navale unificate ale Alianței din 2004, nu au fost încă modernizate cu nave moderne și sisteme de coastă, iar capacitățile lor sunt departe de cele dorite și deja vital necesare.
În această situație, este deosebit de important ca forțele navale ale celor două țări să dispună de mijloace fiabile și moderne de apărare și descurajare a agresiunii în apele teritoriale, zona adiacentă și zona economică exclusivă. Pentru că termeni precum „libertatea navigației” și „garantarea securității coridoarelor de transport” au devenit dintr-o dată vitali, din îndepărtați și neclari, și o chestiune de securitate națională primordială. Resursele de care dispun cele două țări nu le permit să construiască forțe navale puternice. Chiar și unite, ele nu au capabilitățile de a se opune puternicei flote ruse de la Marea Neagră, care este o formațiune strategică cu o structură completă și la scară largă, care include nave de luptă și auxiliare, submarine, forțe de coastă, aviație, comunicații și formaţiuni informaţionale şi logistice.
Bulgaria, prinsă în demers
Multă vreme, modernizarea Forțelor Navale Bulgare (Marina) s-a realizat pe principiul rezidual. Acest lucru s-a exprimat în achiziționarea de nave „la mâna a doua” din țările NATO, dar fără asigurarea de întreținere și reparații ulterioare.
Tema noilor nave multifuncționale a fost demarată în 1993 cu așa-numitul „Program național de construcții navale” și s-a maturizat timp de 27 de ani până la semnarea contractului cu NVL (divizia navală a Luerssen germană) la sfârșitul anului 2020 pentru două nave de patrulare modulare multifuncționale (MMPC). Ele vor fi livrate Marinei în 2025 și 2026. În principalele lor dotări armate pentru combaterea țintelor terestre sunt prevăzute rachete antinavă (SAM) Saab RBS15 Mk3. Cu toate acestea, este puțin probabil ca doar aceste două nave să fie suficiente pentru un conflict prelungit cu un potențial adversar.
Prin urmare, este necesar ca cele două nave de patrulare modulară multifuncțională (MMPK) să beneficieze la țărm de o mentenanță serioasă și fiabilă. Aceasta include atât generarea unei imagini fiabile a situației subacvatice, de suprafață și în aer în zona de responsabilitate, cât și posibilitatea de acțiuni comune cu complexe de rachete de coastă.
Din păcate însă, în domeniul sistemelor de rachete de coastă, Marina Bulgară dispune doar de complexul 4K51 „Rubej” cu 4 lansatoare, livrate în timpul Pactului de la Varșovia de către URSS, în anul 1986. Mentenanța sa după mulți ani de subfinanțare, iar acum și în incapacitatea practică de a face ca acest lucru să aibă loc sprijinul producătorului, îl condamnă la o moarte sigură și rapidă. Cu aceasta, se pierde teoretic o salvă de opt rachete antitanc (4 lansatoare x 2 rachete) și potențialul de a sprijini navele de patrulare modulare multifuncționale (MPPK) în operațiuni de luptă. Prin urmare, este necesară completarea urgentă a deficitului de capabilități de garantare a suveranității naționale și de protejare a integrității teritoriale în Marea Neagră.
Bulgaria are în prezent șansa unică de a alinia muniția noilor MMPK-uri cu cea a unităților de rachete de coastă sub forma rachetei Saab RBS15 Mk3.
Principalele avantaje ale lui Saab RBS15 Mk3
Compania Saab este un producător istoric de toate tipurile de rachete. A creat/produs următoarele rachete: pentru apărare aeriană – MANPADS/VSHORAD RBS 70 NG; Bamse pentru aviație – IRIS-T (împreună cu Diehl); Meteor și Taurus (împreună cu MBDA) pentru lovituri la sol – GLSDB (în comun cu Boeing).
Compania este din Suedia, o țară membră a UE și candidată pentru aderarea la NATO, iar produsele sale sunt codificate în sistemele și echipamentele lor de armament și îndeplinesc cele mai înalte standarde.
Pentru producerea rachetei antiaeriene RBS15 Mk3, Saab a încheiat un parteneriat cu compania germană Diehl Defence. Drept urmare, racheta combină cele mai bune expertize industriale suedeze și germane și este în întregime un produs al UE. Programul pentru producția sa este susținut atât de Suedia, cât și de Germania.
Caracteristicile principale ale RBS15 Mk3
RBS15 Mk3 este cu rază lungă de acțiune, are posibilitatea de ataca ținte pe mare și pe țărm. Racheta este de înaltă tehnologie și îndeplinește cerințele actuale și de perspectivă pentru raza de tragere (200+ km) și pentru puterea focosului – un focos puternic exploziv de 200 de kilograme cu fragmente pre-fragmentate. Detonatorul este de impact sau de la distanță. Acest lucru garantează distrugerea sigură a oricăror ținte neblindate. RBS15 Mk3 are ghidare autonomă fiabilă și capacitatea de a funcționa fiabil în orice condiții meteorologice. RBS15 Mk3 este modular și proiectat pentru lansare de pe orice platforme – în aer, pe mare și la țărm. Racheta este multifuncțională – este concepută pentru a lovi navele de suprafață, obiective de pe coastă și infrastructură critică.
Utilizarea aceleiași rachete antiaeriene de către noul MMPK și de către divizia de rachete de coastă va oferi următoarele avantaje – beneficiul „efectului de scară”, capacitatea de a lovi coordonat, de pe mai multe platforme, pe multe ținte cu un moment de surpriză, dominarea spațiilor de coastă, de uscat și spațiile maritime deschise.
RBS15 Mk3 este pregătit să facă față amenințărilor de astăzi și de mâine. A fost creată pe baza unei experiențe de 70 de ani a Saab în rachete antinavă. Dezvoltată inițial în 1980 pentru flota suedeză, racheta a suferit îmbunătățiri și perfecționări de-a lungul anilor prin crearea generațiilor ulterioare (Mk1, Mk2 și Mk3). Eficiența și durata de viață îndelungată a acesteia se datorează combinației de tehnologii dovedite și implementării celor mai recente descoperiri științifice și tehnice.
Sistemul de ghidare RBS15 Mk3 este combinat – inerțial, GPS, iar ghidarea finală este în spectrul J și e radar activ. Ghidarea rachetei permite setarea unei traiectorii tridimensionale – setarea mai multor puncte de pivotare și modificarea înălțimii de zbor deasupra terenului. Traiectoria sa ar trebui să fie peste uscat pentru o lungă perioadă de timp, evitând obstacolele topografice.
Racheta acoperă o zonă largă de incertitudine cu privire la locația exactă a țintei datorită zonei mari de căutare. Distanța de detectare a țintei este un indicator vital al oricărei rachete. Aceasta definește raza de acoperire funcțională a rachetei. Cu distanța de detectare mai scurtă, există riscul de a rata ținta. Acest lucru necesită utilizarea mai multor rachete sau tragerea la o distanță mai mică. Raza de tragere mai mare înseamnă că ținta nu poate scăpa și sunt necesare mai puține rachete pentru a o lovi. Procedând astfel, RBS15 Mk3 nu se bazează doar pe ghidarea sau controlul GPS prin intermediul unui canal de transfer de date. Prin urmare, are rezistență la blocaj/blocare. Racheta are și funcția Home-on-jam (direcționare spre unda sursei de bruiaj).
Pe scurt
Varianta de coastă a RBS15 Mk3 permite tragerea atât asupra țintelor navale, cât și a țintelor de coastă. Complexul este foarte mobil și poate fi dislocat și transportat rapid și ușor. Sistemul poate fi integrat în sisteme superioare de comandă și control. RBS15 Mk3 are un design modular și adaptabil. Utilizează ISO 668 – interfețe de containere de 20 de picioare pentru a facilita logistica. Oferă un „efect de scară” și capacitatea de a avea lovituri coordonate de pe diferite platforme.
În loc de concluzie
În programul de investiții revizuit depus în Adunarea Națională a Bulgariei pentru proiectele de modernizare ale Ministerului Apărării (MAP) până în 2032, este prevăzut și proiectul pentru noi complexe de rachete de coastă. Prezența a numeroase proiecte de modernizare a armamentului Armatei bulgare în condițiile resurselor limitate și cu cerința unui deficit bugetar de 3% în vederea intrării țării în zona euro ridică suspiciuni dacă, pe lângă noile avioane de vânătoare, armamentul pentru navele de război modulare multifuncționale și noile mașini de luptă ale forțelor terestre, se vor găsi fonduri pentru implementarea proiectului pentru un nou complex de rachete de coastă.
Având în vedere situația riscantă din regiunea Mării Negre și experiența practică a utilizării sistemelor de rachete de coastă de către țările vecine s-a dovedit deja că acestea reprezintă un mijloc puternic de descurajare, care garantează securitatea națională și inviolabilitatea mării teritoriale și a zonei aferente de coastă. De aceea, conducerea Ministerului Apărării nu ar trebui să permită amânarea deciziei de demarare a acestui proiect și să lupte pentru finanțarea prioritară a acestuia. Cu siguranță acestea vor fi fonduri investite în cel mai eficient mod pentru securitatea națională.