Contraofensiva ucraineană nu reuşeşte să spargă apărarea rusă fortificată în principal din cauză că mulţi militari, inclusiv unele dintre cele mai bune unităţi de luptă sunt desfăşurate în mod greşit – sunt prea dispersate şi este necesar să se concentreze pe frontul contraofensivei în sudul Ucrainei, potrivit unor strategi americani -, critică oficiali americani şi occidentali, relatează The New York Times (NYT), potrivit news.ro.
Obiectivul principal al contraofensivei este să întrerupă liniile de aprovizionare în sudul Ucrainei, prin tăierea ”podului” dintre Rusia şi Peninsula ucraineană Crimeea, anexată în 2014,
Însă, în loc să se concentreze asupra acestui obiectiv, comandanţii ucraineni şi-au împrăştiat trupele şi puterea de foc din est în sud, critică oficiali americcani.
Ca atare, numeroase forţe ucrainene se află în apropiere de Bahmut şi alte oraşe din estul Ucrainei şi nu la Melitopol şi Berdiansk, în sud, două fronturi cu mult mai importante strategic, critică aceşti oficiali.
Planificatori americani au sfătuit Kievul să se concentreze asupra frontului către Melitopol – prioritatea absolută a Ucrainei – şi să străpungă câmpurile de mine ruseşti şi alte apărări ruseşti, chiar dacă ucrainenii pierd mulţi militari şi echipament.
Numai printr-o schimbare a tacticii şi printr-o acţiune spectaculoasă, se va putea schimba ritmul contraofensivei, declară un oficial american care, la fel ca ceilalţi şase oficiali din Occident intervavaţi, au vorbit sub protecţia anonimatului despre ”deliberări interne”, scrie NYT.
Alt oficial american declară că ucrainenii sunt prea împrăştiaţi şi este necesar să-şi consolideze puterea de luptă într-un singur loc.
După aproape trei luni de la lansarea acestei contraofensive, ucrainenii ar putea fi ostili acestor sfaturi, mai ales în contextul în care pierderile cresc, iar Rusia deţine avantajul atât în privinţa trupelor, cât şi a echipamentului.
Şeful Statului Major american Interarme, generalul Mark Milley, omologul său britanic, amiralul Sir Tony Radakin şi comandantul trupelor americane în Europa, generalul Christopher Cavoli, îl îndemnau într-o teleconferinţă, la 10 august, pe comandantul militar ucrainean, generalul Valeri Zalujni, să se concentreze asupra frontului principal.
Doi oficiali, informaţi despre această întâlnire, declară că Valeri Zalujni a fost de acord. Rolul amiralului Radakin este extrem de important şi nu a fost larg apreciat, declară ei. Generalul Milley stă de vorbă cu Zalijni în fiecare săptămână despre strategie şi nevoile Ucrainei.
Însă administraţia Biden le-a interzis ofiţerilor americani de rang înalt să viziteze Ucraina, din motive de securitate şi pentru a evita o creştere a tensiunilor cu Moscova.
Marea Britanie nu a impus însă asemenea obligaţii, iar amiralul Radakin, un ofiţer distins care a luptat timp de trei ani în Irak, a dezvoltat o relaţie strânsă cu omologul său ucrainean în numeroase vizite în Ucraina.
Oficialii americani declară că există indicii care arată că Ucraina a început să-şi mute unele forţe mai experimentate din est în sud. Dar chiar şi cele mai experimentate unităţi au fost reconstituite de mai multe ori, după ce au suferit pierderi importante. Aceste unităţi se bazează tot mai mult pe un număr tot mai mic de comandanţi superiori. Unele plutoane sunt alcătuite din militari răniţi, întorşi să lupte.
STAREA RĂZBOIULUI
Numărul total al militarilor ucraineni şi ruşi ucişi sau răniţi de la începutul războiului se apropie de o jumătate de milion, potrivit unor oficiali americani, un bilanţ stupefiant.
Ucraina a pătruns cel puţin un strat al apărării ruse în sud, în ultimele zile, şi îşi sporeşte presiunea, potrivit unor oficiali americani şi ucraineni.
Ea este pe punctul de a cuceri Robotîne, un sat din sud situat în apropierea liniei ruse de apărare. Cucerirea acestui sat ar fi un semn bun, estimează oficialii americani.
Un purtător de cuvânt al armatei ucrainene, contactat de NYT prin SMS şi la telefon marţi, nu a răspuns, scrie ziarul. Însă unii analişti consideră că eventuale progrese ar fi prea târzii. Luptele se desfăşoară pe un teren în mare parte plat, care favorizează apărarea.
Ruşii luptă din poziţii ascunse, pe care militari ucraineni le văd abia când se află la câţiva metri de ele. La câteva ore după ce ucrainenii curăţă un teren de mine, ruşii trag o rachetă care dispersează şi mai multe în acelaşi loc.
Potrivit doctinei americane a războiului, există întotdeauna un efort principal care să garanteze alocarea unui maximum de resurse unui singur front, chiar dacă forţe de susţinere luptă în alte zone pentru a se apăra împotriva unui eşec sau a dispersa apărări inamice.
Însă Ucraina şi Rusia luptă după vechea doctrină comunistă sovietică, care încearcă să minimizeze rivalităţile între facţiunile armatei prin furnizarea unor cantităţi egale de trupe şi echipament între comandamente.
Amândouă armatele ucraineană şi rusă au eşuat să-şi prioritizeze cele mai importante obiective, critică aceşti oficiali.
Concentrarea continuă a Ucrainei asupra Bahmutului, una dintre cele mai sângeroase bătăţii din război, lasă perplecşi atât spionajul american cât şi oficiali militari.
Ucraina a investit cantităţi uriaşe de resurse în apărarea regiunii Donbas, iar preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski nu vrea să lase impresia că renunţă să încerce să recucerească teritoriul pierdut.
Însă oficiali americani subliniază că politica trebuie, cel puţin temporar, să treacă în planul secund şi lăsa locul unei strategii militare solide.
Strategi americani consideră că păstrarea unei forţe mici lângă orăşelul distrus este justificată pentru a încercui trupele ruse şi a le împiedica să-l folosească drept bază de atac.
Însă Ucraina are acolo suficiente trupe pentru a încerca să recurească zona, o decizie care, avertizează ofciali americani, va antrena pierderi mari în schimbul unui câştig strategic mic.
Oficiali americani le-au spus liderilor ucraineni că pot securiza teritoriul din jurul Bahmutului cu mult mai puţine trupe şi că trebuie să mute forţele către ţinte din sud.
Liderii ucraineni şi-au apărat strategia şi repartizarea forţelor, subliniind că luptă în mod eficient atât în est, cât şi în sud.
Numărul mare de militari este necesar pentru a exercita presiuni asupra Bahmutului şi în apărarea unor atacuri ruse concentrate vizând nors-estul Ucrainei, afirmă ei.
Comandanţii ucraineni îşi dispută resursele şi au propriile idei despre unde pot reuşi.
Criticile americane ale contraofensivei ucrainene sunt formulate din perspectiva unei generaţii de ofiţeri care nu au purtat niciodată un război la această scară sau intensitate.
Iar doctrina americană a războiului nu a fost testată niciodată într-un mediu ca cel din Ucraina, unde războiul electronic blochează comunicaţiile şi GPS-ul şi unde nici armata rusă, nici aramata ucraineană nu au atins superioritatea aeriană.
Oficiali americani estimează că Ucraina dispune de una până la şase săptămâni înainte ca ploaia să impună o pauză a contraofensivei.
În august, Ucraina a amânat cel puţin o ofensivă din cauza ploii.
”Condiţiile de pe teren sunt întotdeauna factori fundamentali” în operaţiuni militare, declara duminică presei generalul Milley.
”Toamna şi primăvara nu sunt optime pentru operaţiuni interarme”, sublinia el.
Vremea ploioasă nu va opri lupta, însă, dacă Ucraina străpunge liniile ruseşti în săptămânile următoare, noroiul va îngreuna succesul şi recucerirea unei părţi mai importante de teritoriu, potrivit unor oficiali.
Mai important decât vremea, spun unii analişti, este că principalele forţe de asalt ucrainene ar putea fi epuizate până la jumătatea sau sfârşitul lui septembrie.
În urmă cu o lună, Ucraina a înlocuit prin rotaţie forţele iniţiale, care nu au reuşit să spargă apărarea rusă.
Ea şi-a schimbat şi tacticile pe câmpul de luptă, revenind la vechile modalităţi de uzare a forţelor ruse cu artileria şi rachete cu rază lungă de acţiune, în loc să sară în câmpuri minate în bătaia focului.
Recent, Ucraina a început să recurgă la ultimele sale rezerve strategice – brigăzi mobile aeriene care să exploreze orice înaintare.
Luptele pot continua luni de zile, însă oficiali americani şi occidentali avertizează că actuala contraofensivă ucraineană nu va avea suficientă putere de foc să recucerească cea mai mare parte a celor 20 de procente din ţară ocupate de Rusia.
Oficiali americani spun că ei nu consideră că această contraofensivă ucraineană este sortită eşecului, dar recunosc că ucrainenii nu au avut succesul la care aliaţii lor sperau atunci când a început contraofensiva.
”Noi nu evaluăm că conflictul este în impas”, aprecia marţi consilierul în probleme de securitate naţională al Casei Albe Jack Sullivan.
”Coninuăm să susţinem Ucraina în efortul său de a-şi recuceri teritoriul prin această contraofensivă şi vedem că ea continuă să recucerească teritoriu în mod metodic şi sistematic”, adăuga el.
În pofida faptului că o forţă rusă mai mică şi ascunsă a obţinut rezultate mai bune în sudul Ucrainei decât anticipau oficiali şi analişti americani, Kremlinul se confruntă în continuare cu probleme sistemice.
Trupele ruse suferă din cauza unor linii de aprovizionare slabe, a moralului scăzut şi a logisticii proaste, estimează un oficial american de rang înalt.
Însă Rusia îşi păstrează modul tradiţional de a purta războaie terestre în Europa – obţinând rezultate slabe în primele luni sau ani şi adaptându-se şi perseverând atunci când luptele se împotmolesc.
În schimb, trupele ucrainene, prin lansarea acestei contraofensive, au de urcat cel mai abrupt urcuş, potrivit acestui oficial.
Ele au avut nevoie de mai mult de două luni – şi nu o săptămână, cum se credea iniţial – să străpungă prima linie a apărării ruse.
Mai mulţi oficiali americani estimează că Ucraina va ajunge la jumătatea drumului către Marea Azov până la iarnă, când vremea rece ar putea întrerupe din nou luptele.
Oficialul american de rang înalt citat apreciază că acesta ar fi un ”succes parţial”.
Unii analişti estimează că această contraovensivă nu va atinge nici măcar acest rezultat.
Chiar dacă actuala contraofensivă nu va reuşi să ajungă pe coastă, oficiali şi analişti estimează că, dacă va reuşi să pună linia coastei în raza de acţiune a artileriei ucrainene şi altor lovituri, ar putea cauza chiar şi mai multe probleme forţelor ruse în sud, care depind de această rută de aprovizionare.
Generalul Milley declara duminică presei, la bordul unui avion către Roma, că ultimele două luni ale contraofensivei ai fost ”lungi, sângeroase şi încete”.
”A durat mai mult decât plănuia Ucraina”, aprecia el, ”dar fac progrese limitate”.
Lăsați un comentariu