România despre care nu vorbim

Asistam zilnic la un asalt al tuturor neterminatilor dominati de “cultura urii” despre napasta care vine peste economia Romaniei. Nu mai avem industrie, nu mai avem agricultura, nu mai avem nimic, salvarea este doar la un vot distanta catre intoarcerea spre NATIONALISMUL de galerie. In ADN-ul acestor rataciti exista doar urlete si demagogie, cu speranta ca vor reusi sa pacaleasca romanii adevarati pentru o plimbare sporadica prin Parlament.

Romania de astazi arata mult mai bine decat vor sa creada acesti imbecili. Suntem pe primul loc la nivelul satisfactiei generale in UE conform datelor Eurostat si avem o pondere a industriei de 24.8% din PIB peste Germania si media Uniunii Europene (C.Popa, BNR). Cifra este cu 10 procente mai mica decat cea inregistrata in 1989, dar calculata la un PIB de 6 ori mai mic in termeni reali fata de astazi. Este si logic sa fie asa, in contextul in care sectorul serviciilor era nesemnificativ in anii comunismului in timp ce structura economica a Romaniei s-a modificat profund in ultimele decenii.

In 2001, Romania avea un PIB de 41 de miliarde de Euro, aceasta cifra depasind 300 de miliarde de Euro in 2023 relevand o crestere de peste 6 ori. Exporturile noastre erau cifrate la 12.7 miliarde de Euro in 2001, aceasta valoare atingand 86.9 miliarde de Euro in primele 11 luni din 2023. Este evident ca si importurile au explodat datorita consumului si achizitiilor de tehnologie pentru investitiile realizate. Comunismul s-a prabusit ca sistem din cauza pierderii tehnologice in economie, integrarea Romaniei in fluxurile globale dupa 2000 insemnand si o componenta importanta a importurilor. Daca nationalistii de galerie lipsiti de creier vor o comparatie real-time a celor doua sisteme, pot arunca o scurta privire asupra evolutiei economice dintre Coreea de Sud si cea de Nord.

Agricultura noastra este in topul UE prin investitiile majore realizate in ultimul deceniu de firmele mari romanesti si de straini. Integrarea in lume nu vine intr-un singur sens, in timp ce aportul de capital al unei tari in dezvoltare nu poate veni decat de la straini, si nicidecum cadou de pe Marte cum spera galeristii HAUR. Suntem mandrii ca muncim in UE pe salarii “inca” mari fata de media de la noi, este normal ca si strainii sa beneficieze de potentialul economic al Romaniei. Cum altfel am putea imagina aceasta relatie, dragii mei salvatori?

Suntem printre putinele tari din Europa care dispun de independenta energetica si cu putina inteligenta am putea deveni un jucator regional in privinta exporturilor pe acest sector. Stam bine atat la gaze, cat si la productia de curent electric, gratie mostenirii din comunism si a investitiilor realizate dupa revolutie. Se putea si mai bine, dar nu suntem nici pe departe in situatia de a ne tangui imbecil.

Ca orice economie intrata in jocul capitalist, exista multe ineficiente care trebuie reglate. Sunt fenomene structurale care nu pot fi reglate peste noapte, sistemul de pensii fiind o dovada in acest sens. Ca in orice stat de pe glob exista perdanti si castigatori, exista inca romani de-ai nostrii la limita subzistentei. Chiar si asa, orice om mediocru realizeaza ADEVARUL aruncand o privire peste orice statistica comparativa intre 1989 si astazi. Cultura urii este doar un cancer care a aparut odata cu trotinetarii USR, si care astazi s-a extins catre nationalistii de Facebook. Adevarul este cu totul altul si Romania profunda il cunoaste foarte bine. MARS!

Dana Budeanu



Sursa

gazduire web gazduire website