Trimestrul s-a terminat, ultimul raport a plecat, iar în prima zi mai liniștită îți dai seama că nu ai citit nimic în ultimele două luni în afară de e-mailuri. Ai experiență, știi meserie, iar tocmai de aceea ai avut impresia că poți amâna învățatul: ce îți trebuie, oricum ai deja. Doar că piața, uneltele și felul în care colegii mai tineri rezolvă lucrurile se schimbă și fără tine. Vestea bună este că nu ai nevoie de un curs lung ca să reiei firul. Ai nevoie de un obicei mic, care să încapă între două ședințe. Răspunsurile de mai jos sunt scrise pentru cei care vor să învețe din nou, dar nu au o seară întreagă la dispoziție.
De ce se pierde obiceiul de a învăța tocmai la cei cu experiență?
Pentru că experiența vine la pachet cu o capcană elegantă: rezolvi bine, deci nu te mai simți nevoit să cauți. Fiecare problemă nouă seamănă cu una veche, iar soluția veche merge de cele mai multe ori. Învățarea, dacă nu e cerută de nimeni, rămâne pe ultimul loc în agendă.
O a doua cauză este perioada aglomerată. Când ești cu termenele la gât, orice altceva pare un lux. Lucrul acesta e firesc o lună sau două, dar devine riscant dacă se întinde peste un an: după un timp, nu mai ai răgaz nici să te gândești cum ți-ai putea ușura munca.
A treia cauză este jena. Să recunoști că nu știi ceva, după ani în care ai fost cel care știe, cere un mic efort de orgoliu. Mulți aleg să nu îl facă și să se descurce pe ocolite. Pe termen lung, ocolul costă timp, iar timpul este exact ce nu ai.
Nu e nimic dramatic în asta. Este un fenomen obișnuit și are un remediu pe măsură: nu un efort mare, ci unul mic și regulat, care nu te sperie și nu intră în conflict cu restul zilei.
Un indiciu că ai alunecat pe panta aceasta: un coleg tânăr te întreabă ce părere ai despre o unealtă nouă, iar tu răspunzi cu o glumă, nu cu o opinie. Gluma e un mecanism bun de apărare, dar o opinie se formează numai prin încercare.
Gândește-te la învățat ca la o mică investiție de timp, nu ca la o obligație. Când vezi ce primești în schimb, încep să te intereseze și zilele în care nu ai chef, pentru că de acolo vin, de obicei, cele mai vizibile câștiguri.
Cât timp îți trebuie, de fapt, în fiecare zi?
Mai puțin decât crezi. Zece sau cincisprezece minute, dacă sunt zilnice, depășesc cu mult o după-amiază întreagă petrecută o dată pe trimestru. Motivul e simplu: mintea păstrează ce întâlnește des, nu ce primește în valuri mari și rare.
Alege o oră care există oricum în zi și pe care o poți apăra: prima cafea, drumul cu transportul în comun, pauza de după prânz. Un obicei nou se leagă de un obicei vechi, nu de o intenție. Dacă îți spui că vei învăța când ai timp, vei învăța rar și fără plăcere.
Fii precis. Nu citi despre management în general, ci un articol despre cum dai feedback unui coleg. Nu urmări un curs întreg despre finanțe, ci o singură lecție despre cum citești un document simplu. Cu cât obiectivul este mai mic, cu atât crește șansa să îl duci până la capăt.
Pentru idei despre cum se poate învăța altfel, cu metode și instrumente noi, uită-te din când în când în secțiunea Inovație în educație de pe revista-educatiei.ro. Poți lua de acolo un obicei, o aplicație sau doar o întrebare cu care să începi, fără să schimbi tot ce faci în fiecare zi.
Ține un caiet sau un fișier în care scrii câte o propoziție pe zi, despre ce ai aflat. La sfârșitul lunii, o parte vor fi inutile, o parte banale și o parte surprinzător de bune. Acelea merită păstrate și, mai ales, folosite.
Pune o limită de timp vizibilă, un cronometru în telefon sau o alarmă. Când sună, te oprești, chiar dacă subiectul e interesant. Oprirea la timp păstrează pofta pentru ziua următoare și te ferește de cele două ore pierdute pe o pagină fără sfârșit.
Ce alegi să înveți când ai de ales dintre prea multe?
Începe de la ce te-a încurcat în ultima perioadă. Fiecare termen strâns a arătat un loc în care ai pierdut timp: un program pe care îl folosești pe jumătate, o discuție dificilă cu un client, un raport care ia prea mult. Acolo se află, de obicei, cea mai bună temă pentru următoarele patru săptămâni.
Apoi privește puțin înainte. Ce vor cere colegii și clienții tăi peste un an? Nu e nevoie să ghicești exact, ci doar să observi direcția. Dacă în ultimele luni ai primit de mai multe ori aceeași întrebare, este un semn pe care nu merită să îl ignori.
Alege un singur subiect pe lună. Nu două, nu trei. La început pare puțin, dar într-un an ajungi la tot atâtea teme parcurse cu atenție, nu la o grămadă de cursuri începute și abandonate. Un plan ușor de ținut valorează mai mult decât unul ambițios, lăsat pe jumătate.
Lasă loc și pentru curiozitate. O parte din timp poate merge la ceva fără legătură directă cu munca: o limbă străină, un domeniu vecin, o pasiune veche. Multe idei bune apar la intersecția dintre lucruri care nu par să aibă nimic în comun.
Verifică și ce există deja în firma ta. Uneori un coleg din alt departament știe exact ce ai nevoie și ar vorbi bucuros despre asta o jumătate de oră. O cafea cu el poate face cât un curs, iar relația rămâne și după ce subiectul s-a terminat.
Dacă nu te poți hotărî, alege subiectul care te sperie cel mai puțin. Primul pas trebuie să fie ușor, iar dificultatea crește singură, pe măsură ce prinzi ritm.
Ce poți lua din felul în care învață copiii?
Mai mult decât ai crede. Un copil nu învață pentru că i s-a spus că trebuie, ci pentru că îl interesează ceva și pune întrebări până îl epuizează pe adultul din fața lui. Adulții cu experiență pierd uneori exact această pornire, nu pentru că nu mai pot, ci pentru că nu o mai exersează.
Pe această temă merită citit un material de pe revista-educatiei.ro despre curiozitatea copiilor, care pornește de la ideea că, într-o lume aflată în continuă schimbare, capacitatea de a învăța valorează foarte mult. Nu e un text pentru manageri, dar multe idei se pot transfera, cu mici adaptări, la felul în care rămânem în formă la locul de muncă.
Practic, poți copia trei gesturi de la copii: întrebi de ce înainte să presupui, încerci înainte să înțelegi complet și accepți să greșești, în limite rezonabile. Fiecare costă puțin și dă roade repede, mai ales într-o echipă în care toată lumea se preface că știe totul.
Dacă ai copii, folosește-i ca oglindă. Când te întreabă ceva ce nu știi, nu inventa un răspuns. Spune: nu știu, să căutăm împreună. Pare un lucru mic, dar le arăți ce nu se predă la nicio școală, iar ție îți amintești cum e să nu știi.
Și mai ales, nu te teme de întrebările simple. Cele mai bune întrebări din ședințe sunt de obicei cele pe care toți le au în cap și pe care nimeni nu le pune de teamă să nu pară nepregătit.
Cum vezi dacă obiceiul funcționează?
Nu cu teste, ci cu observații mici. Ai rezolvat o sarcină mai repede decât ai fi făcut-o acum trei luni? Ai înțeles o discuție care înainte ți se părea prea tehnică? Ai propus ceva care a fost ascultat? Răspunsurile acestea contează mai mult decât un certificat pus în ramă.
Fii atent și la semnele proaste. Dacă după trei săptămâni nu mai ai energie pentru subiect, nu e un eșec, ci un semnal că tema este prea grea sau prea departe de munca ta. Schimb-o fără rușine, pentru că scopul este ritmul, nu eroismul.
Notează o dată pe lună un exemplu concret, o situație în care ai aplicat ce ai învățat. Un exemplu pe lună înseamnă, într-un an, o colecție de dovezi de care te poți folosi la o evaluare, la un interviu sau la o discuție despre rolul tău în echipă.
Împarte ce ai aflat. Un coleg căruia îi povestești în cinci minute lecția lunii îți fixează lecția mai bine decât orice recitire, iar echipa primește gratis un mic curs. Cine predă învață de două ori, spune un obicei vechi al profesorilor.
Dacă obiceiul se rupe, nu îl abandona. O săptămână fără învățat nu desființează lunile bune. Reia a doua zi, cu aceeași dimensiune mică, fără recuperări eroice și fără scuze lungi.
Revizuiește la fiecare trei luni. Tema aleasă mai e utilă? Ritmul se potrivește cu perioada de muncă? Un plan bun se ajustează, nu se apără cu orice preț.
Mâine dimineață, înainte să deschizi e-mailul, ia zece minute. Alege un subiect legat de ce te-a încurcat luna trecută, caută un material scurt și scrie o propoziție despre ce ai aflat. Atât. Dacă faci la fel și poimâine, ai început deja un obicei, iar în câteva luni vei fi parcurs mai mult decât în ultimul an. Nu ai nevoie de timp liber, ci de un moment fix și de răbdare cu tine.
