Stocurile se evaluează, de regulă, prin trei metode: FIFO (prima intrare, prima ieșire), costul mediu ponderat și, în unele sisteme, LIFO. Alegerea influențează profitul declarat și valoarea stocului din bilanț. Ghidurile FiscalPress explică pe scurt ideile care contează pentru o firmă mică.
De ce contează metoda aleasă
Prețurile de achiziție se schimbă în timp. Dacă ai cumpărat aceeași marfă la prețuri diferite, trebuie să decizi cu ce cost scoți din gestiune ce vinzi. Metoda aleasă se reflectă în costul mărfurilor vândute, deci în profit, și în valoarea stocului rămas, deci în bilanț.
FIFO: prima intrare, prima ieșire
Presupui că marfa cea mai veche se vinde prima. Metoda se potrivește produselor cu termen de valabilitate și corespunde, de obicei, cu felul în care funcționează depozitul. Când prețurile cresc, stocul rămas este evaluat la costuri recente, iar profitul apare mai mare.
Costul mediu ponderat
La fiecare intrare, recalculezi un cost mediu, ținând cont de cantitățile și prețurile tuturor loturilor. Metoda netezește fluctuațiile și este potrivită pentru produse omogene, cum sunt cerealele, combustibilul sau materialele de construcții. Este și relativ simplu de automatizat în programele de gestiune.
LIFO și alte variante
LIFO presupune că ultima marfă intrată iese prima. Nu este acceptată în toate sistemele de raportare, iar firmele trebuie să verifice reglementările aplicabile și să discute cu contabilul. În comerțul cu amănuntul se folosește uneori și evaluarea la prețul de vânzare, din care se scade adaosul comercial. Alegi varianta potrivită profilului tău. Important este ca metoda să poată fi aplicată în mod real de gestionarul și de programul tău, altfel cifrele din contabilitate vor rămâne teoretice și greu de justificat la un control sau la inventar.
Cum alegi metoda potrivită
- Ține cont de natura produselor: perisabile, standardizate sau unicate.
- Verifică ce permite programul de gestiune pe care îl folosești.
- Păstrează aceeași metodă de la un an la altul, pentru comparabilitate.
- Discută cu contabilul înainte de a o schimba.
- Notează alegerea în politicile contabile ale firmei.
Un exemplu simplu
Presupune că ai cumpărat aceeași marfă în două loturi, la costuri diferite, iar apoi ai vândut o parte. Prin FIFO, scoți din gestiune mai întâi lotul vechi. Prin costul mediu ponderat, scoți marfa la un preț mediu al ambelor loturi. Cifrele din profit vor diferi, deși marfa vândută este aceeași, de aceea metoda trebuie aleasă și declarată cu grijă. Rulează o simulare în programul tău înainte să o fixezi. Evidența stocurilor se leagă de contabilitatea curentă, iar FiscalPress abordează astfel de teme pentru firme din România.
Greșeli frecvente
Cea mai comună este amestecarea metodelor pentru aceleași produse. O alta este neactualizarea fișelor de stoc, ceea ce duce la diferențe la inventar. Mai apar și stocurile greu vandabile, pe care nu le depreciezi la timp, deși valoarea lor reală este mai mică decât cea din evidențe.
Inventarierea nu se poate sări
Orice metodă ai folosi, inventarul fizic rămâne baza. El confirmă ce există în depozit față de ce arată evidența. Diferențele, în plus sau în minus, trebuie analizate și înregistrate corect. Pentru o imagine de ansamblu asupra felului în care se înregistrează operațiunile firmei, vezi și secțiunea de contabilitate.
Concluzie
Alege metoda care reflectă cel mai bine fluxul real al mărfii, folosește-o consecvent și verific-o prin inventar. Un contabil te poate ajuta să o încadrezi corect în reglementările firmei tale, iar FiscalPress îți oferă explicații clare pentru restul obligațiilor fiscale.
